Sf. Ap. și Ev. Marcu;
În zorii creștinismului, când cuvintele Mântuitorului încă răsunau proaspăt pe ulițele prăfuite ale Ierusalimului, un tânăr ucenic pe nume Marcu își pregătea, fără să știe, locul în nemurire. Nu prin sabie, nici prin sceptre regale, ci prin puterea unei mărturii care avea să schimbe cursul istoriei.
Ucenicul umbrei și al luminii
Marcu nu a fost doar un martor tăcut, ci „fiul duhovnicesc” al Apostolului Petru și tovarășul de drum al lui Pavel. Se spune că în casa mamei sale, Maria, s-a frânt pâinea la Cina cea de Taină, transformând acel spațiu în prima biserică a lumii. Însă destinul său nu era să rămână între zidurile cetății sfinte. Sub îndrumarea lui Petru, Marcu a așternut pe pergament cea mai concisă și dinamică Evanghelie, surprinzând pasul grăbit al lui Hristos spre mântuirea lumii.
Leul din pustia Egiptului
Purtând cu sine flacăra noii credințe, Marcu a coborât spre sud, devenind „Leul” Alexandriei. Într-o metropolă stăpânită de filosofii păgâne și idoli de piatră, el a ridicat prima comunitate creștină din Africa. Simbolizat adesea prin leul din pustie, Marcu a predicat cu o forță care a dărâmat templele necredinței, până când mânia păgânilor i-a adus cununa muceniciei. Târât prin praful străzilor din Alexandria, el și-a dat sufletul cu zâmbetul pe buze, lăsând în urmă o scriere care, de două milenii, este busola fiecărui căutător de adevăr.