✦ Sfinti ✦
Sf. Ap. Iuda, ruda Domnului
Sf. Cuv. Paisie cel Mare
Calendar Crestin Ortodox
Sambata, 19 Iunie 2027
Detalii liturgice complete pentru aceasta zi: sarbatori, sfintii zilei si randuieli de post.
✦ Penticostarul ✦
Perioada de la Sfintele Paști până la Duminica Tuturor Sfinților
Se săvârșește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.
Este Liturghia obișnuită, săvârșită în majoritatea zilelor din an.Nu se fac nunți.
În ajunul și în zilele Praznicelor ÎmpărăteștiSe pot face parastase.
În această zi se pot săvârși parastase.Pomenirea morților - Moșii de vară
Sâmbătă de pomenire a morților — se fac parastase și se dă de pomană.✦ Lectura sfinti ✦
Pomenirea morților - Moșii de vară
Puntea de Dor: Chemarea Moșilor sub Bolta Rusaliilor
În sâmbăta ce precede marea Pogorâre a Duhului Sfânt, satele și orașele deopotrivă se îmbracă într-o tăcere roditoare. Este dimineața Moșilor de Vară, un timp suspendat între cer și pământ, când pragul dintre lumi devine la fel de subțire ca aroma frunzelor de nuc și a teiului înflorit.
În cimitirele cuprinse de verdele crud al verii, lumina soarelui se împletește cu flacăra blândă a miilor de lumânări aprinse pe morminte. Nu este o zi a tristeții apăsătoare, ci una a comuniunii profunde. Gospodinele, cu gesturi ritualice transmise din veac în veac, așază pe ștergare albe ofrandele sfințite: căni de lut pictate cu flori, umplute cu lapte sau vin, cireșe coapte ce poartă dulceața pământului și colaci rumeniți în cuptor.
Fiecare cană dată „de pomană” peste mormânt sau către un trecător este un mesaj trimis în veșnicie, o punte de dor care îi leagă pe cei de azi de „moșii și strămoșii” plecați în marea călătorie. În murmurul rugăciunilor și în clinchetul discret al cănilor ce se ciocnesc, moartea își pierde asprimea, devenind doar o somnolență provizorie sub paza sfinților.
Această sâmbătă este momentul în care neamul se reîntregește la masa sufletului, amintindu-ne că nimeni nu este cu adevărat plecat atâta timp cât cineva îi mai rostește numele cu dragoste, sub cerul de smalț al începutului de vară.
„Pomana de azi este firul de lumină care ne călăuzește pașii spre cei care ne-au dăruit viața, cinstindu-le memoria prin gustul pâinii și mireasma florilor de iunie.”
În cimitirele cuprinse de verdele crud al verii, lumina soarelui se împletește cu flacăra blândă a miilor de lumânări aprinse pe morminte. Nu este o zi a tristeții apăsătoare, ci una a comuniunii profunde. Gospodinele, cu gesturi ritualice transmise din veac în veac, așază pe ștergare albe ofrandele sfințite: căni de lut pictate cu flori, umplute cu lapte sau vin, cireșe coapte ce poartă dulceața pământului și colaci rumeniți în cuptor.
Fiecare cană dată „de pomană” peste mormânt sau către un trecător este un mesaj trimis în veșnicie, o punte de dor care îi leagă pe cei de azi de „moșii și strămoșii” plecați în marea călătorie. În murmurul rugăciunilor și în clinchetul discret al cănilor ce se ciocnesc, moartea își pierde asprimea, devenind doar o somnolență provizorie sub paza sfinților.
Această sâmbătă este momentul în care neamul se reîntregește la masa sufletului, amintindu-ne că nimeni nu este cu adevărat plecat atâta timp cât cineva îi mai rostește numele cu dragoste, sub cerul de smalț al începutului de vară.
„Pomana de azi este firul de lumină care ne călăuzește pașii spre cei care ne-au dăruit viața, cinstindu-le memoria prin gustul pâinii și mireasma florilor de iunie.”
Sf. Ap. Iuda, ruda Domnului;Sf. Cuv. Paisie cel Mare
Nobila Smerenie: De la Sângele Apostolului la Inima Pustnicului
Rudenia după Duh și Prietenul Îngerilor: Smerenia care Cucerește Cerul
Această zi ne pune în față două chipuri ale dăruirii totale: un Apostol care s-a considerat nevrednic de numele de „frate” al Domnului și un Pustnic a cărui dragoste a topit asprimea deșertului.
Sfântul Apostol Iuda: Fratele care a ales să fie RobIuda (numit și Tadeu sau Levi), deși era după trup rudă cu Iisus, a purtat toată viața o sfială sfântă. Înțelegând prea târziu, dar cu o intensitate mistuitoare, cine era cu adevărat Cel alături de care crescuse, el a refuzat să se mândrească cu sângele comun. În scrisoarea sa, el nu se semnează „fratele”, ci „robul lui Iisus Hristos”.
Apostolul Iuda este cel care ne învață că apropierea de Dumnezeu nu este un privilegiu moștenit, ci o cucerire a inimii. El a dus flacăra Evangheliei în ținuturile aspre ale Mesopotamiei și Persiei, demonstrând că singura rudenie care contează cu adevărat este cea născută din împlinirea cuvântului divin. El rămâne păzitorul credinței date sfinților o dată pentru totdeauna.
Sfântul Paisie cel Mare: Omul în fața căruia s-a smerit HristosÎn pustia Egiptului, acolo unde nisipul arde și tăcerea vorbește, Paisie a atins o culme a sfințeniei care i-a uimit și pe îngeri. Viața lui este un șir de întâlniri suprafirești, însă cea mai răvășitoare este cea în care Însuși Hristos i s-a arătat sub chipul unui călător ostenit. Paisie, cu dragostea sa nemărginită, i-a spălat picioarele, iar când a înțeles pe cine slujește, Domnul i-a promis că trupul său nu va vedea putrezirea.
Paisie nu a fost „mare” prin autoritate, ci prin măsura milei sale. Se spune că s-a rugat atât de mult pentru un ucenic care lepădase credința, încât Dumnezeu i-a spus: „Paisie, pentru Mine te rogi așa?”. El este sfântul care a înțeles că rugăciunea pentru cel căzut este singura scară sigură către paradis.
