✦ Sfinti ✦
Sf. M. Mc. Marina
Sf. Ier. Eufrasie, ep. Ionopolei
Calendar Crestin Ortodox
Sambata, 17 Iulie 2027
Detalii liturgice complete pentru aceasta zi: sarbatori, sfintii zilei si randuieli de post.
✦ Octoihul ✦
Perioada liturgică dintre Triod și Penticostar
Se săvârșește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.
Este Liturghia obișnuită, săvârșită în majoritatea zilelor din an.Se fac nunți.
În această zi se pot oficia cununii religioase.Se pot face parastase.
În această zi se pot săvârși parastase.✦ Lectura sfinti ✦
Sf. M. Mc. Marina;Sf. Ier. Eufrasie, ep. Ionopolei
Mireasa de Fier și Păstorul fără de Frică: Între Flăcările Arenei și Scaunul Harului
Fecioara care a zdrobit întunericul: Sfânta Mare Mucenică Marina
La doar cincisprezece ani, într-o Epocă în care imperiul își măsura puterea prin teroarea armelor, Marina deținea o armă mult mai redutabilă: o credință de neclintit. Fiică a unui preot păgân din Antiohia Pisidiei, ea a ales calea lui Hristos, fiind renegată de propriul tată. Frumusețea ei rară a atras privirile guvernatorului Olimvrie, care i-a oferit bogății și căsătoria în schimbul apostaziei. Refuzul Marinei a declanșat o furie oarbă. Aruncată în temniță și supusă unor torturi care ar fi frânt și cel mai călit soldat, tânăra a transformat celula într-un câmp de luptă spiritual. Tradiția povestește cum însuși diavolul s-a arătat sub chipul unui balaur fioros pentru a o înfricoșa, însă Marina, cu puterea crucii și cu o cutezanță sfântă, l-a apucat de păr și l-a lovit cu un ciocan, prăbușindu-l în neant. Supraviețuind în mod miraculos rugului aprins și apei în care au vrut să o înece, ea a primit în cele din urmă cununa tăierii capului, lăsând posterității chipul unei copile care a dovedit că neputința trupească devine invincibilă când este locuită de Dumnezeu.
Candela din fortăreața credinței: Sfântul Ierarh Eufrasie, Episcopul Ionopolei
În vremurile tulburi în care ereziile și prigoanele încercau să sfâșie unitatea și puritatea Bisericii, Sfântul Eufrasie a stat ca o stâncă în mijlocul furtunii, păstorind eparhia Ionopolei. El nu a fost doar un administrator al altarului, ci un adevărat tată pentru cei deznădăjduiți și un apărător neobosit al dogmelor dreptei credințe. Cu o mână ținea cârma spirituală a turmei sale, ferind-o de lupii rătăcirilor teologice, iar cu cealaltă mângâia rănile celor sărmani. Viața lui a fost o liturghie continuă, trăită în post, veghe și o profundă smerenie. Atunci când asalturile lumii exterioare au devenit violente, Sfântul Ierarh nu a fugit și nu a făcut compromisuri cu mai-marii vremii; a primit suferințele și exilul cu demnitatea unui ostaș al lui Hristos, adormind în pace ca un biruitor și lăsând în urmă amintirea unui păstor care și-a pus sufletul pentru oile sale.
La doar cincisprezece ani, într-o Epocă în care imperiul își măsura puterea prin teroarea armelor, Marina deținea o armă mult mai redutabilă: o credință de neclintit. Fiică a unui preot păgân din Antiohia Pisidiei, ea a ales calea lui Hristos, fiind renegată de propriul tată. Frumusețea ei rară a atras privirile guvernatorului Olimvrie, care i-a oferit bogății și căsătoria în schimbul apostaziei. Refuzul Marinei a declanșat o furie oarbă. Aruncată în temniță și supusă unor torturi care ar fi frânt și cel mai călit soldat, tânăra a transformat celula într-un câmp de luptă spiritual. Tradiția povestește cum însuși diavolul s-a arătat sub chipul unui balaur fioros pentru a o înfricoșa, însă Marina, cu puterea crucii și cu o cutezanță sfântă, l-a apucat de păr și l-a lovit cu un ciocan, prăbușindu-l în neant. Supraviețuind în mod miraculos rugului aprins și apei în care au vrut să o înece, ea a primit în cele din urmă cununa tăierii capului, lăsând posterității chipul unei copile care a dovedit că neputința trupească devine invincibilă când este locuită de Dumnezeu.
Candela din fortăreața credinței: Sfântul Ierarh Eufrasie, Episcopul Ionopolei
În vremurile tulburi în care ereziile și prigoanele încercau să sfâșie unitatea și puritatea Bisericii, Sfântul Eufrasie a stat ca o stâncă în mijlocul furtunii, păstorind eparhia Ionopolei. El nu a fost doar un administrator al altarului, ci un adevărat tată pentru cei deznădăjduiți și un apărător neobosit al dogmelor dreptei credințe. Cu o mână ținea cârma spirituală a turmei sale, ferind-o de lupii rătăcirilor teologice, iar cu cealaltă mângâia rănile celor sărmani. Viața lui a fost o liturghie continuă, trăită în post, veghe și o profundă smerenie. Atunci când asalturile lumii exterioare au devenit violente, Sfântul Ierarh nu a fugit și nu a făcut compromisuri cu mai-marii vremii; a primit suferințele și exilul cu demnitatea unui ostaș al lui Hristos, adormind în pace ca un biruitor și lăsând în urmă amintirea unui păstor care și-a pus sufletul pentru oile sale.
