✦ Sfinti ✦
†) Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava
Sf. Ier. Nichifor, patr. Constantinopolului
Calendar Crestin Ortodox
Vineri, 2 Iunie 2028
Detalii liturgice complete pentru aceasta zi: sarbatori, sfintii zilei si randuieli de post.
✦ Rânduieli Bisericești ✦
Se săvârșește Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur.
Este Liturghia obișnuită, săvârșită în majoritatea zilelor din an.Nu se fac nunți.
In toate miercurile si vinerile. In toate zilele de post si in posturile de peste an.Se pot face parastase.
În această zi se pot săvârși parastase.Zi de post.
Zi de post conform rânduielii bisericești pentru această dată.✦ Lectura sfinti ✦
†) Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava
Jertfa de la Malul Mării și Exilul Luminii: Doi Stâlpi ai Adevărului
Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava: Negustorul de mărgăritare veșnice
În portul Cetății Albe, pe sub pânzele corăbiilor ce spintecau Marea Neagră, trăia un tânăr din Trapezunt pe nume Ioan. Nu era un simplu negustor de mătăsuri și mirodenii; sub haina sa de mirean bătea inima unui ostaș al lui Hristos. Într-o călătorie pe mare, credința sa a stârnit furia unui căpitan venețian, care, din invidie și răutate, l-a vândut simbolic dregătorului tătar al cetății, pretinzând că Ioan dorește să se lepede de creștinism.
Adus în fața tiranului, Ioan a strălucit ca aurul în topitoare. Refuzând să îmbrățișeze legea mahomedană, a fost legat de coada unui cal sălbatic și târât pe caldarâmul dur al cetății. Trupul îi era o rană vie, dar sufletul îi era un imn de slavă. Când un evreu a tăiat capul sfântului cu sabia, cerul s-a deschis: făclii aprinse de mâini îngerești au vegheat trupul său peste noapte, alungând întunericul și frica. Devenit ocrotitorul Moldovei sub mușatinii de mai târziu, Ioan rămâne „negustorul” care a dat tot ce avea pe pământ pentru a cumpăra raiul.
Sfântul Nichifor al Constantinopolului: Straja Icoanei și a Adevărului
În strălucitorul Constantinopol, unde palatele și bisericile se oglindeau în apele Bosforului, s-a ridicat Nichifor, un bărbat de o erudiție rară și o blândețe de păstor. Într-o vreme în care împărații iconoclaști încercau să smulgă sfințenia de pe pereții bisericilor și din inimile oamenilor, Nichifor a stat ca un zid de granit.
Ales patriarh într-un moment de răscruce, el nu s-a plecat în fața sabiei împăratului Leon Armeanul. Pentru Nichifor, icoana nu era doar vopsea și lemn, ci fereastra prin care Dumnezeu privește către noi și noi către El. „Dacă distrugi chipul, tăgăduiești Întruparea”, spunea el cu vocea tunătoare a adevărului. Pentru această dârzenie, a fost alungat de la scaunul patriarhal și trimis în exil timp de treisprezece ani, trăind în lipsuri și rugăciune până la sfârșitul vieții. A murit departe de cetatea sa, dar a biruit istoria: moaștele sale s-au întors ulterior în triumf, pecetluind victoria definitivă a Ortodoxiei asupra celor ce urau frumusețea divină.
În portul Cetății Albe, pe sub pânzele corăbiilor ce spintecau Marea Neagră, trăia un tânăr din Trapezunt pe nume Ioan. Nu era un simplu negustor de mătăsuri și mirodenii; sub haina sa de mirean bătea inima unui ostaș al lui Hristos. Într-o călătorie pe mare, credința sa a stârnit furia unui căpitan venețian, care, din invidie și răutate, l-a vândut simbolic dregătorului tătar al cetății, pretinzând că Ioan dorește să se lepede de creștinism.
Adus în fața tiranului, Ioan a strălucit ca aurul în topitoare. Refuzând să îmbrățișeze legea mahomedană, a fost legat de coada unui cal sălbatic și târât pe caldarâmul dur al cetății. Trupul îi era o rană vie, dar sufletul îi era un imn de slavă. Când un evreu a tăiat capul sfântului cu sabia, cerul s-a deschis: făclii aprinse de mâini îngerești au vegheat trupul său peste noapte, alungând întunericul și frica. Devenit ocrotitorul Moldovei sub mușatinii de mai târziu, Ioan rămâne „negustorul” care a dat tot ce avea pe pământ pentru a cumpăra raiul.
Sfântul Nichifor al Constantinopolului: Straja Icoanei și a Adevărului
În strălucitorul Constantinopol, unde palatele și bisericile se oglindeau în apele Bosforului, s-a ridicat Nichifor, un bărbat de o erudiție rară și o blândețe de păstor. Într-o vreme în care împărații iconoclaști încercau să smulgă sfințenia de pe pereții bisericilor și din inimile oamenilor, Nichifor a stat ca un zid de granit.
Ales patriarh într-un moment de răscruce, el nu s-a plecat în fața sabiei împăratului Leon Armeanul. Pentru Nichifor, icoana nu era doar vopsea și lemn, ci fereastra prin care Dumnezeu privește către noi și noi către El. „Dacă distrugi chipul, tăgăduiești Întruparea”, spunea el cu vocea tunătoare a adevărului. Pentru această dârzenie, a fost alungat de la scaunul patriarhal și trimis în exil timp de treisprezece ani, trăind în lipsuri și rugăciune până la sfârșitul vieții. A murit departe de cetatea sa, dar a biruit istoria: moaștele sale s-au întors ulterior în triumf, pecetluind victoria definitivă a Ortodoxiei asupra celor ce urau frumusețea divină.
