†) Sf. Mc. Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel
Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel: Tăria Dobrogei CreștineÎn zorii creștinismului pe pământ românesc, în cetatea Noviodunum (astăzi Isaccea), patru nume au fost scrise cu sânge în cartea veșniciei: Zotic, Atal, Camasie și Filip. Era o vreme de prigoană cruntă, când credința în Hristos era pedepsită cu moartea. Acești patru bărbați, simpli soldați sau cetățeni, au refuzat să aducă jertfe idolilor, mărturisind cu dârzenie pe adevăratul Dumnezeu. Din ordinul tiranului dregător, au fost supuși la chinuri groaznice, trupurile fiindu-le sfâșiate, dar sufletele rămânând neclintite precum stâncile Dunării. În cele din urmă, au fost osândiți la moarte și decapitați pe malul râului Luncavița. Trupurile lor sfinte au fost luate în taină de creștini și îngropate în localitatea Niculițel, unde, secole mai târziu, au fost descoperite într-o criptă monumentală, devenind o mărturie vie a credinței strămoșești.
Sfântul Ierarh Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului: Straja Ortodoxiei la Porțile Răsăritului
Pe scaunul patriarhal al noului Constantinopol, ridicat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, a strălucit cu sfințenie și înțelepciune Sfântul Mitrofan. Într-o vreme tulburată de erezia ariană, care amenința să dezbine Biserica, Mitrofan a stat ca un stâlp de neclintit al Ortodoxiei. Cu o credință profundă și o cunoaștere desăvârșită a Sfintelor Scripturi, a apărat cu ardoare divinitatea Fiului lui Dumnezeu, fiind un susținător de seamă al hotărârilor Primului Sinod Ecumenic de la Niceea. Blândețea și smerenia sa au cucerit inimile credincioșilor, iar rugăciunile sale au făcut minuni, aducând vindecare și mângâiere celor suferinzi. Sfântul Mitrofan rămâne un model de păstor duhovnicesc, un străjer vigilent al dreptei credințe la porțile Răsăritului creștin.
Sfintele Mironosițe Maria și Marta, surorile Dreptului Lazăr: Slujire și Ascultare în Casa din Betania
În liniștita cetate Betania, casa lui Lazăr era adesea oaspeți de seamă pentru Mântuitorul Iisus Hristos. Acolo, două surori, Maria și Marta, Îl slujeau cu devotament și dragoste. Marta, gospodina harnică, se îngrijea de cele trebuincioase mesei, alergând de colo-colo cu dragoste și hărnicie. Maria, însă, se așeza la picioarele lui Iisus, sorbindu-I cuvintele cu o sete duhovnicească de neegalat. Într-o zi, Marta S-a plâns lui Iisus că Maria o lasă singură la slujire, dar Mântuitorul i-a răspuns cu blândețe: „Marto, Marto, te îngrijești și te tulburi pentru multe, dar un singur lucru este de trebuință. Maria și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea”. Aceste cuvinte au rămas peste veacuri ca o pildă a importanței ascultării cuvântului lui Dumnezeu, chiar și în mijlocul grijilor cotidiene. Maria și Marta, mironosițe credincioase, au fost printre primele care au aflat vestea Învierii lui Hristos, devenind martore ale minunii veșnice.