În pridvorul Răstignirii: Îndreptarea privirii spre Lemnul cel de Viață Dătător

În rânduiala tainică a Bisericii, marile momente de har nu sosesc niciodată pe neașteptate; ele își trimit înainte mireasma, ca o chemare la trezire a sufletului flămând de lumină. În această zi de Înainte-prăznuire a scoaterii Sfântului Lemn al Crucii, creștinii pășesc cu sfială în pridvorul unei mari minuni, pregătindu-și inimile pentru a întâmpina cel mai puternic semn al biruinței asupra morții.

Istoria acestei sărbători își are rădăcinile în măreața cetate a Constantinopolului, unde, din cauza căldurilor înăbușitoare ale lunii august, epidemiile și bolile molipsitoare făceau ravagii printre locuitori. În fața neputinței omenești și a suferinței care cuprindea străzile, Biserica a apelat la singura armă de neînvins: Lemnul Sfânt pe care a fost răstignit Hristos.

În ajunul praznicului, palatul imperial se deschidea pentru a lăsa să iasă odorul cel mai de preț. Înainte-prăznuirea este tocmai acel moment de tainică așteptare în care sfințitul odor era scos din vistieria regală și așezat pe sfânta masă a bisericii mari. Credincioșii se adunau în post și rugăciune fierbinte, știind că a doua zi, această făclie divină avea să fie purtată pe ulițele cetății pentru a sfinți văzduhul, a curăți apele și a aduce tămăduire trupurilor chinuite.

Această zi de ajun nu este doar o simplă rememorare a unui obicei bizantin, ci o invitație personală la o cercetare adâncă a propriei vieți. Într-o lume asaltată de suferințe sufletești, de spaime și de boli ale duhului, Înainte-prăznuirea scoaterii Sfântului Lemn ne amintește unde trebuie să căutăm salvarea.

• Paza minții: Ziua de astăzi ne cere să ne curățim gândurile și să ne pregătim simțirile pentru a ne închina jertfei de pe Golgota.

• Puterea semnului: Crucea nu mai este privită ca un instrument de ocară, ci ca un sceptru împărătesc prin care Hristos a sfărâmat porțile iadului și a redat omului demnitatea pierdută.

Așa cum vechii bizantini curățeau casele și străzile înainte ca Sfânta Cruce să treacă prin fața lor, tot așa și noi suntem chemați astăzi să ne curățim cămara inimii prin pocăință, făcând loc harului care izvorăște din Lemnul cel de Viață Dătător.

Ca o prefață scrisă cu litere de lumină în cartea mântuirii, Înainte-prăznuirea scoaterii Sfântului Lemn al Crucii ne așază pe toți în stare de veghe. Cerul ne cheamă să lepădăm grijile cele pământești și să privim cu speranță spre semnul care preschimbă orice suferință în biruință și orice întuneric într-o veșnică dimineață a Învierii.