(†) Înălțarea Domnului (Ispasul)
Ultima Îmbrățișare a Pământului: Hristos și Deschiderea Porților Veșniciei
Deschide lectura în modul de citire pentru o experiență mai confortabilă, cu salvare în cont și progres personal.
Citește în modalTextul integral al lecturii
După ce ecoul Odovaniei s-a stins, o liniște adâncă și plină de înțeles se așază peste muntele Eleonului. Este ziua (†) Înălțării Domnului, cunoscută în popor și sub numele de Ispas, momentul în care pământul se ridică la Cer, iar umanitatea primește „viză de flotant” în veșnicie.
Triumful în Slavă: Drumul spre Casă
Dacă Învierea a fost victoria asupra morții, Înălțarea este înscăunarea Omului-Dumnezeu. Hristos nu se retrage din lume pentru că S-a săturat de ea, ci Se ridică pentru a ne deschide nouă, celor de jos, porțile ferecate ale Împărăției.
„Ridicați, căpetenii, porțile voastre... căci va intra Împăratul Slavei!”
Tabloul unei Despărțiri fără Tristețe
În stil beletristic, Înălțarea este o scenă de un dramatism senin:
Semnificația de Taină: Omul pe Tronul Sfintei Treimi
Cea mai mare minune a acestei zile nu este zborul în sine, ci faptul că Hristos duce cu Sine, în inima Divinității, trupul omenesc – cu tot cu rănile cuielor, cu toată fragilitatea noastră. De astăzi, la dreapta Tatălui stă un Om. Aceasta este marea demnitate pe care o sărbătorim: umanitatea a fost definitiv „promovată” în rândul divinului.
Triumful în Slavă: Drumul spre Casă
Dacă Învierea a fost victoria asupra morții, Înălțarea este înscăunarea Omului-Dumnezeu. Hristos nu se retrage din lume pentru că S-a săturat de ea, ci Se ridică pentru a ne deschide nouă, celor de jos, porțile ferecate ale Împărăției.
„Ridicați, căpetenii, porțile voastre... căci va intra Împăratul Slavei!”
Tabloul unei Despărțiri fără Tristețe
În stil beletristic, Înălțarea este o scenă de un dramatism senin:
- Privirea spre Cer: Ucenicii stau cu ochii pironiți pe norul luminos care Îl tăinuiește pe Învățător. Nu este privirea disperată a celui care pierde pe cineva drag, ci uimirea celui care înțelege că, de acum, Dumnezeu nu mai este doar „lângă ei”, ci peste tot.
- Promisiunea Mângâietorului: Hristos Se înalță cu mâinile întinse, binecuvântând. Este ultima imagine a Domnului pe pământ: un gest de îmbrățișare continuă care nu se va sfârși niciodată. El pleacă pentru a trimite pe Duhul Sfânt, transformând absența Sa trupească într-o prezență harică universală.
- Ispasul – Păstorul Vesel: În tradiția populară, Ispas este personajul care a asistat la Înălțare, un om bun și vesel. De aceea, de Ispas nu se plânge, ci se prăznuiește cu frunze de nuc (simbol al limbilor de foc ce vor veni) și cu bucuria că „Hristos S-a înălțat!”.
Cea mai mare minune a acestei zile nu este zborul în sine, ci faptul că Hristos duce cu Sine, în inima Divinității, trupul omenesc – cu tot cu rănile cuielor, cu toată fragilitatea noastră. De astăzi, la dreapta Tatălui stă un Om. Aceasta este marea demnitate pe care o sărbătorim: umanitatea a fost definitiv „promovată” în rândul divinului.
