Întru sfârșit. Psalmul lui David.
1. Spre Domnul am nădăjduit, cum veți zice sufletului meu, mută-te în munți ca o pasăre?
2. Că iată păcătoșii au încordat arcul, gătit-au săgeți în tolbă, ca să săgete întru întunerec pre cei drepți la inimă.
3. Că cele ce tu ai săvârșit, ei le-au stricat; dar dreptul ce a făcut?
4. Domnul în Biserica cea sfântă a sa, Domnul în cer scaunul lui, ochii lui spre cel sărac privesc, genele lui întreabă pre fiii oamenilor.
5. Domnul întreabă pre cel drept și pre cel necredincios; iară cel ce iubește nedreptatea, urăște sufletul său.
6. Ploà-va preste cei păcătoși lațuri, foc și iarbă pucioasă și duh de vifor partea paharului lor.
7. Că drept este Domnul, și dreptăți au iubit, îndreptări au văzut fața lui.
