Rugăciunea săracului când se mâhnește, și înaintea Domnului varsă rugăciunea sa.
1. Doamne auzi rugăciunea mea, și strigarea mea la tine să vie.
2. Să nu întorci fața ta dela mine, ori în ce zi mă necăjesc, pleacă către mine urechia ta.
3. Ori în ce zi te voiu chemà, degrab mă auzi.
4. Că s’au stins ca fumul zilele mele, și oasele mele ca uscăciunea s’au uscat.
5. Pălit am fost ca iarba, și s’a uscat inima mea; că mi-am uitat a mâncà pâinea mea.
6. De glasul suspinului meu, s’a lipit osul meu de carnea mea.
7. Asemănatu-m’am cu pelicanul de pustie, făcutu-m’am ca corbul de noapte în loc nelăcuit.
8. Priveghiat-am și m’am făcut ca o pasăre ce este osebită pre casă.
9. Toată ziua m’au ocărît vrăjmașii mei, și cei ce mă lăudau, asupra mea se jurau.
10. Că cenușă ca pâinea am mâncat, și băutura mea cu plângere am amestecat.
11. De către fața iuțimei tale și a mâniei tale, că înălțându-mă m’ai surpat.
12. Zilele mele ca umbra s’au plecat, și eu ca iarba m’am uscat.
13. Iar tu Doamne în veac rămâi, și pomenirea ta în neam și în neam.
14. Tu sculându-te vei miluì Sionul; că vremea este a te milostivì spre el, că a venit vremea.
15. Că bine au voit robii tăi în pietrile lui, și de țărâna lui le va fi milă.
16. Și se vor teme neamurile de numele Domnului, și toți împărații pământului de slava ta.
17. Că va zidì Domnul Sionul, și se va arătà întru slava sa.
18. Căutat-au spre rugăciunea celor smeriți, și nu au defăimat cererea lor.
19. Să se scrie aceasta întru alt neam, și norodul ce se zidește va lăudà pre Domnul.
20. Că au privit dintru înălțimea cea sfântă a lui, Domnul din cer pre pământ s’au uitat.
21. Ca să auză suspinul celor ferecați, și să deslege pre fiii celor omorîți.
22. Ca să vestească în Sion numele Domnului, și lauda lui în Ierusalim.
23. Când se vor adunà noroadele dimpreună și împărații ca să slujească Domnului.
24. Răspuns-au lui în calea tăriei lui; împuținarea zilelor mele spune-mi.
25. Nu mă duce pre mine întru înjumătățirea zilelor mele, în neamul neamurilor anii tăi.
26. Întru început tu Doamne pământul l-ai întemeiat, și lucrurile mâinilor tale sunt cerurile.
27. Acelea vor pieri, iar tu vei rămâneà; și toți ca o haină se vor învechì, și ca un veșmânt vei învelì pre ei, și se vor schimbà.
28. Iar tu același ești și anii tăi nu vor lipsì.
29. Fiii robilor tăi vor lăcuì, și sămânța lor în veac se va îndreptà.
