Întru sfârșit. Psalmul lui David.
1. Zis-a cel nebun întru inima sa: nu este Dumnezeu. Stricatu-s’au și urîți s’au făcut întru meșteșuguri; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
2. Domnul din cer au privit preste fiii oamenilor, ca să vază de este cel ce înțelege, sau cel ce caută pre Dumnezeu.
3. Toți s’au abătut, împreună netrebnici s’au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
4. Au nu vor cunoaște toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pre norodul meu întru mâncare de pâine, pre Domnul nu l-au chemat.
5. Acolo s’au temut de frică, unde nu erà frică, că Domnul este în neamul drepților.
6. Sfatul săracului l-ați rușinat, iară Domnul nădejdea lui este.
7. Cine va dà din Sion mântuirea lui Israil? Când va întoarce Domnul robia norodului său, bucurà-se-va Iacov, și se va veselì Israil.
