Întru sfârșit lui David.

1. Scoate-mă Doamne dela omul viclean; dela bărbatul nedrept mă izbăvește.
2. Carii gândeau nedreptate în inimă, toată ziua rânduiau războaie.
3. Ascuțit-a limba sa ca de șarpe; otravă de aspidă supt buzele lor.
4. Păzește-mă Doamne de mâna păcătosului, dela oamenii nedrepți mă scoate.
5. Carii au gândit să împiedece pașii mei, ascuns-au mândrii cursă mie.
6. Și cu funii au întins cursă picioarelor mele, pre lângă cărare smintele mi-au pus mie.
7. Zis-am Domnului: Dumnezeul meu ești tu, ascultă Doamne glasul rugăciunii mele.
8. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai preste capul meu în ziua de răsboiu.
9. Să nu mă dai Doamne dela dorirea mea celui păcătos, gândit-a împrotiva mea, să nu mă părăsești, ca nu cândvà să se înalțe.
10. Capul înconjurării lor, osteneala buzelor lor va acoperì pre dânșii.
11. Cădeà-vor preste dânșii cărbuni cu foc, surpà-vei pre ei în ticăloșie, și nu vor puteà răbdà.
12. Bărbatul limbut nu se va îndreptà pre pământ; pre bărbatul nedrept relele îl vor vânà spre stricăciune.
13. Cunoscut-am, că va face Domnul judecată săracilor, și izbândă lipsiților.
14. Însă drepții se vor mărturisì numelui tău, și vor lăcuì drepții cu fața ta.