Lui David, împrotiva lui Goliat.

1. Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul meu, cel ce învață mâinile mele spre oștire, și degetele mele la răsboiu.
2. Mila mea, scăparea mea, sprijinitorul meu și izbăvitorul meu.
3. Scutitorul meu, și întru el am nădăjduit; cel ce supune poporul meu supt mine.
4. Doamne! Ce este omul? Că te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului? Că-l socotești pre el.
5. Omul deșertăciunei s’a asemănat; zilele lui ca umbra trec.
6. Doamne pleacă cerurile, și te pogoară, atinge-te de munți, și vor fumegà.
7. Fulgeră fulgere, și vei risipì pre dânșii, trimite săgețile tale și-i vei turburà pre ei.
8. Trimite mâna ta dintru înălțime; scoate-mă și mă izbăvește din ape multe, din mâna fiilor celor streini.
9. A cărora gură a grăit deșertăciune, și dreapta lor este dreapta strâmbătății.
10. Dumnezeule, cântare nouă voiu cântà ție, în psaltire cu zece strune voiu cântà ție.
11. Celui ce dai mântuire împăraților, celui ce izbăvește pre David robul tău de sabie cumplită.
12. Izbăvește-mă și mă scoate din mâna fiilor celor streini; a cărora gură a grăit deșertăciune, și dreapta lor este dreapta strâmbătății.
13. Ai cărora fiii lor ca niște tinere odrasle înfipte întru tinerețile lor.
14. Fetele lor înfrumusețate, împodobite ca asemănarea Bisericii.
15. Cămările lor pline, vărsându-se din ceasta în ceea.
16. Oile lor mult fătătoare, înmulțindu-se întru ieșirile lor; boii lor grași.
17. Nu este cădere de gard, nici trecătoare, nici strigare în ulițele lor.
18. Fericit-au pre poporul, căruia sunt acestea; fericit este poporul, căruia Domnul este Dumnezeul lui.