Întru sfârșit, pentru Maelet, înțelegerii lui David.

1. Zis-a cel nebun întru inima sa: nu este Dumnezeu.
2. Stricatu-s’au și urîți s’au făcut întru fărădelegi, nu este cel ce face bine.
3. Dumnezeu din cer s’au uitat preste fiii oamenilor, ca să vază de este cel ce înțelege sau cel ce caută pre Dumnezeu.
4. Toți s’au abătut, împreună netrebnici s’au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.
5. Au nu vor cunoaște toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pre norodul meu întru mâncare de pâine?
6. Pre Domnul nu l-au chemat; acolo s’au temut de frică, unde nu erà frică.
7. Că Dumnezeu au risipit oasele celor ce plac oamenilor; rușinatu-s’au că Dumnezeu i-au urgisit pre dânșii.
8. Cine va dà din Sion mântuire lui Israil? Când va întoarce Dumnezeu robia norodului său, bucurà-se-va Iacov și se va veselì Israil.