Sfârșitu-s’au cântările lui David fiul lui Iese. Psalmul lui Asaf.
1. Cât este de bun Dumnezeul lui Israil celor drepți la inimă.
2. Iar mie puțin de nu mi s’au alunecat picioarele, puțin de nu s’au vărsat pașii mei.
3. Că am râvnit asupra celor fărădelege, pacea păcătoșilor văzând.
4. Că nu este privire spre moartea lor, și întărire întru bătaea lor.
5. Întru ostenelele oamenilor nu sunt, și cu oamenii nu vor luà bătăi.
6. Pentru aceasta i-a cuprins pre ei mândria lor până în sfârșit, îmbrăcatu-s’au cu nedreptatea și păgânătatea lor.
7. Eșit-a ca din seu nedreptatea lor; trecut-au întru dragostea inimii.
8. Gândit-au și au grăit întru vicleșug, nedreptate spre înălțime au grăit.
9. Pus-au asupra cerului gura lor, și limba lor a trecut pre pământ.
10. Pentru aceasta se va întoarce norodul meu aicea, și zile pline se vor aflà întru dânșii.
11. Și au zis: cum au cunoscut Dumnezeu? Și de este cunoștință întru cel înalt?
12. Iată aceștia păcătoșii și cari se îndestulează în veac, au cuprins avuție.
13. Și am zis: au doar îndeșert am îndreptat inima mea? Și am spălat întru cei nevinovați mâinile mele.
14. Și am fost bătut toată ziua, și mustrarea mea în dimineți.
15. De am grăit, voiu spune așà: iată neamul fiilor tăi am făgăduit.
16. Și am socotit că va cunoaște; aceasta osteneală este înaintea mea.
17. Până ce voiu intrà la sfințitorul lui Dumnezeu, și voiu înțelege spre cele de apoi ale lor.
18. Însă pentru vicleșugurile lor le-ai pus lor rele, oborîtu-i-ai pre ei când s’au înălțat.
19. Cum s’au făcut întru pustiire, îndatăși s’au stins, pierit-a fărădelegea lui.
20. Ca visul celui ce se deșteaptă, Doamne în cetatea ta chipul lor de nimic îl vei face.
21. Că s’a aprins inima mea, și rărunchii mei s’au schimbat.
22. Și eu defăimat, și n’am cunoscut. Dobitoc m’am făcut la tine; și eu pururea cu tine.
23. Ținutu-m’ai de mâna dreptei mele, și în sfatul tău m’ai povățuit, și cu mărire m’ai primit.
24. Că ce-mi este mie în cer? Și dela tine ce am voit pre pământ?
25. Stinsu-s’au inima mea și trupul meu; Dumnezeul inimei mele, și partea mea Dumnezeule în veac.
26. Că iată cei ce se depărtează pre sineși dela tine, vor pierì; pierdut-ai dela tine pre tot cel ce curvește.
27. Iar mie a mă lipì de Dumnezeu bine este, a pune întru Domnul nădejdea mea, ca să vestesc eu toate laudele tale în porțile fetii Sionului.
