Cântarea lui Asaf.

1. Dumnezeu au stătut întru adunarea dumnezeilor, și în mijloc pre dumnezei va judecà.
2. Până când judecați nedreptate, și fețile păcătoșilor le luați înainte?
3. Judecați sirimanului și săracului; pre cel smerit și pre cel sărac îndreptați.
4. Scoateți pre cel sărac și pre cel mișel, din mâna păcătosului izbăviți-l pre dânsul.
5. N’au cunoscut, nici au priceput, întru întunerec umblă; clătească-se toate temeliile pământului.
6. Eu am zis: dumnezei sunteți, și fii ai celui prea înalt toți.
7. Iar voi ca niște oameni muriți, și ca unul din boieri cădeți.
8. Scoală-te Dumnezeule, judecă pământul, că tu vei moștenì întru toate neamurile.