Întru sfârșit, fiilor lui Kore.
1. Bine ai voit Doamne pământului tău; întors-ai robimea lui Iacov.
2. Lăsat-ai fărădelegile poporului tău, acoperit-ai toate păcatele lor.
3. Potolit-ai toată mânia ta, întorsu-te-ai de către iuțimea mâniei tale.
4. Întoarce-ne pre noi Dumnezeul mântuirilor noastre; și-ți întoarce mânia ta dela noi.
5. Au doar în veci te vei mânià spre noi? Sau vei întinde mânia ta din neam în neam?
6. Dumnezeule! Tu întorcându-te ne vei vieà pre noi, și norodul tău se va veselì de tine.
7. Arată nouă Doamne mila ta, și mântuirea ta o dă nouă.
8. Auzì-voiu ce va grăì întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăì pace preste norodul său,
9. Și preste cei cuvioși ai săi, și preste cei ce își întorc inima spre dânsul.
10. Însă aproape este de cei ce se tem de dânsul mântuirea lui, ca să se sălășluiască slava în pământul nostru.
11. Mila și adevărul s’au întâmpinat, dreptatea și pacea s’au sărutat.
12. Adevărul din pământ a răsărit, și dreptatea din cer a privit.
13. Că Domnul va dà bunătate, și pământul nostru își va dà rodul său.
14. Dreptatea înaintea lui va merge, și va pune în cale pașii săi.
