✦ Sărbătoare ✦
(†) Botezul Domnului (Boboteaza - Dumnezeiasca Arătare)
Calendar Crestin Ortodox
Miercuri, 6 Ianuarie 2027
Detalii liturgice complete pentru aceasta zi: sarbatori, sfintii zilei si randuieli de post.
✦ Octoihul ✦
Perioada liturgică dintre Triod și Penticostar
Rânduieli bisericești
Se săvârșește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.
Este Liturghia obișnuită, săvârșită în majoritatea zilelor din an.Zi de post.
Nu se fac nunți.
De la Crăciun până la BoboteazăNu se fac parastase.
De la Crăciun până la BoboteazăRepere ale zilei
Sărbătoare legală (zi liberă).
Botezul Domnului✦ Lectura sfinti ✦
(†) Botezul Domnului (Boboteaza - Dumnezeiasca Arătare)
Glasul din Ape și Pecetea Treimii: Boboteaza – Dumnezeiasca Arătare
Iordanul: Albia în care Cerul a atins Pământul
În pustiul dogoritor al Iudeii, acolo unde râul Iordan își croiește drumul ca o venă de viață prin pământul însetat, s-a petrecut marea taină. Nu era o zi obișnuită; aerul vibra de o așteptare mută. Ioan, Înaintemergătorul, cel cu haina din păr de cămilă și privirea ca un fulger, stătea în apă, chemând mulțimile la pocăință. Dar când de el s-a apropiat Cel pe Care L-a numit „Mielul lui Dumnezeu”, mâna proorocului a tremurat.
„Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?”, a șoptit Ioan, simțind sfințenia care emana din Omul din fața sa. Însă Hristos, intrând în unde, nu a căutat curățirea — căci El era Curăția însăși — ci a venit să sfințească firea apelor. În clipa în care S-a cufundat, Iordanul s-a oprit, iar apele s-au întors înapoi, recunoscându-și Ziditorul.
Atunci, bolta de deasupra s-a deschis ca o poartă de rubin, iar Duhul Sfânt, în chip de porumbel alb, a coborât lin deasupra capului Său. Din înălțimi, un glas ca un tunet blând a pecetluit taina: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”. A fost prima oară când omul a văzut, cu inima și cu ochii, întreaga Sfântă Treime: Tatăl vorbind, Fiul botezându-Se și Duhul sfințind. Lumea nu mai era un loc părăsit; Dumnezeu Se arătase, iar apele Bobotezei au devenit baia în care întreaga fire a fost spălată de umbrele vechi.
În pustiul dogoritor al Iudeii, acolo unde râul Iordan își croiește drumul ca o venă de viață prin pământul însetat, s-a petrecut marea taină. Nu era o zi obișnuită; aerul vibra de o așteptare mută. Ioan, Înaintemergătorul, cel cu haina din păr de cămilă și privirea ca un fulger, stătea în apă, chemând mulțimile la pocăință. Dar când de el s-a apropiat Cel pe Care L-a numit „Mielul lui Dumnezeu”, mâna proorocului a tremurat.
„Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?”, a șoptit Ioan, simțind sfințenia care emana din Omul din fața sa. Însă Hristos, intrând în unde, nu a căutat curățirea — căci El era Curăția însăși — ci a venit să sfințească firea apelor. În clipa în care S-a cufundat, Iordanul s-a oprit, iar apele s-au întors înapoi, recunoscându-și Ziditorul.
Atunci, bolta de deasupra s-a deschis ca o poartă de rubin, iar Duhul Sfânt, în chip de porumbel alb, a coborât lin deasupra capului Său. Din înălțimi, un glas ca un tunet blând a pecetluit taina: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”. A fost prima oară când omul a văzut, cu inima și cu ochii, întreaga Sfântă Treime: Tatăl vorbind, Fiul botezându-Se și Duhul sfințind. Lumea nu mai era un loc părăsit; Dumnezeu Se arătase, iar apele Bobotezei au devenit baia în care întreaga fire a fost spălată de umbrele vechi.
