✦ Sfinti ✦
Sf. Mc. Terentie, Pompei, African, Maxim și Dima
Calendar Crestin Ortodox
Sambata, 10 Aprilie 2027
Detalii liturgice complete pentru aceasta zi: sarbatori, sfintii zilei si randuieli de post.
✦ Triodul ✦
Perioada de pregătire pentru Postul Mare și Sfintele Paști
Se săvârșește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.
Este Liturghia obișnuită, săvârșită în majoritatea zilelor din an.Zi de post.
Postul Sfintelor PaștiNu se fac nunți.
De luni după Lăsatul secului de carne pentru Postul Sf. Paști până la Duminica Sf. Apostol Toma inclusivSe pot face parastase.
În această zi se pot săvârși parastase.Sâmbăta a IV-a din Post - Pomenirea morților
Sâmbătă de pomenire a morților — se fac parastase și se dă de pomană.✦ Lectura sfinti ✦
Sf. Mc. Terentie, Pompei, African, Maxim și Dima
Marșul spre Nemurire: Sfântul Terentie și Însoțitorii Săi
Era o vreme când credința nu se mărturisea în șoaptă, ci cu prețul sângelui, sub privirile aspre ale împăraților romani. În Cartagina, un oraș scăldat în soare, dar umbrit de teroarea persecuțiilor, s-a ridicat un grup de bărbați a căror curaj a sfidat însăși moartea. În fruntea lor stătea Terentie, un om cu o credință de cremene, iar alături de el, Pompei, African, Maxim, Dima și alți treizeci și șase de tovarăși de suferință.
Adunați în fața guvernatorului, li s-a cerut un singur lucru, aparent neînsemnat: să aducă jertfă idolilor, să se închine statuilor reci de piatră în schimbul vieții și a libertății. Dar pentru ei, libertatea nu era un dar al stăpânilor pământești, ci o cucerire a spiritului. Înarmați cu cuvintele Scripturii și cu o dragoste mistuitoare pentru Hristos, au refuzat cu hotărâre. Glasul lor, unit într-o singură mărturisire, a răsunat în templul păgân ca un tunet prevestitor.
Furios, guvernatorul a dezlănțuit asupra lor toată cruzimea de care era capabilă puterea imperială. Au fost bătuți cu toiege, arși cu făclii, li s-a turnat oțet pe răni și au fost aruncați în temnițe întunecate, pline de șerpi și târâtoare. Dar minunea s-a săvârșit: în mijlocul durerii, sfinții cântau psalmi, iar șerpii stăteau blânzi la picioarele lor, de parcă harul divin ar fi îmblânzit natura însăși. Înspăimântat de această putere necunoscută, dar incapabil să-și învingă mândria, guvernatorul a dat sentința finală: tăierea cu sabia.
Terentie, Pompei, African, Maxim și Dima au pășit spre locul de osândă cu seninătatea unor învingători. Nu mergeau la moarte, ci la întâlnirea cu Mirele Ceresc. Sabia călăului le-a tăiat firul vieții pământești, dar nu a putut atinge sufletele lor, care s-au ridicat la cer, formând o nouă constelație de martiri. Sângele lor, vărsat în pământul Cartaginei, a devenit o sămânță a credinței, rodind prin veacuri și amintindu-ne că adevărata putere nu stă în arme, ci în forța interioară a unui suflet care Îl iubește pe Dumnezeu mai presus de orice.
Adunați în fața guvernatorului, li s-a cerut un singur lucru, aparent neînsemnat: să aducă jertfă idolilor, să se închine statuilor reci de piatră în schimbul vieții și a libertății. Dar pentru ei, libertatea nu era un dar al stăpânilor pământești, ci o cucerire a spiritului. Înarmați cu cuvintele Scripturii și cu o dragoste mistuitoare pentru Hristos, au refuzat cu hotărâre. Glasul lor, unit într-o singură mărturisire, a răsunat în templul păgân ca un tunet prevestitor.
Furios, guvernatorul a dezlănțuit asupra lor toată cruzimea de care era capabilă puterea imperială. Au fost bătuți cu toiege, arși cu făclii, li s-a turnat oțet pe răni și au fost aruncați în temnițe întunecate, pline de șerpi și târâtoare. Dar minunea s-a săvârșit: în mijlocul durerii, sfinții cântau psalmi, iar șerpii stăteau blânzi la picioarele lor, de parcă harul divin ar fi îmblânzit natura însăși. Înspăimântat de această putere necunoscută, dar incapabil să-și învingă mândria, guvernatorul a dat sentința finală: tăierea cu sabia.
Terentie, Pompei, African, Maxim și Dima au pășit spre locul de osândă cu seninătatea unor învingători. Nu mergeau la moarte, ci la întâlnirea cu Mirele Ceresc. Sabia călăului le-a tăiat firul vieții pământești, dar nu a putut atinge sufletele lor, care s-au ridicat la cer, formând o nouă constelație de martiri. Sângele lor, vărsat în pământul Cartaginei, a devenit o sămânță a credinței, rodind prin veacuri și amintindu-ne că adevărata putere nu stă în arme, ci în forța interioară a unui suflet care Îl iubește pe Dumnezeu mai presus de orice.
