✦ Sărbătoare ✦
Duminica a IV-a din Post (a Sf. Cuv. Ioan Scărarul; Vindecarea fiului lunatic; Predica de pe munte - Fericirile)
Apostol: Evrei VI, 13-20; Efeseni V, 8-19
Evanghelia: Marcu IX, 17-32; Matei IV, 25; V, 1-12
Glas: 4, Voscreasna: 1
Calendar Crestin Ortodox
Duminica, 11 Aprilie 2027
Detalii liturgice complete pentru aceasta zi: sarbatori, sfintii zilei si randuieli de post.
✦ Sfinti ✦
†) Sf. Ier. Calinic de la Cernica, ep. Râmnicului
Sf. Sfințit Mc. Antipa, ep. Pergamului Asiei
✦ Triodul ✦
Perioada de pregătire pentru Postul Mare și Sfintele Paști
Se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
Se săvârșește de 10 ori pe an: la Crăciun, Bobotează, Joia Mare, Sâmbăta Mare și în duminicile Postului Mare.Zi de post.
Postul Sfintelor PaștiNu se fac nunți.
De luni după Lăsatul secului de carne pentru Postul Sf. Paști până la Duminica Sf. Apostol Toma inclusivNu se fac parastase.
Duminica nu se fac parastase.✦ Lectura sfinti ✦
†) Sf. Ier. Calinic de la Cernica, ep. Râmnicului
Ctitorul de Suflete și Ierarhul din Cuptorul de Aramă: Sfântul Calinic și Sfântul Antipa
Sfântul Calinic de la Cernica: Duhul Blândeții de pe Malul Colentinei
În liniștea mănăstirii Cernica, acolo unde apele par să oglindească cerul, a trăit un om care a purtat în el pacea raiului. Calinic nu a fost doar un episcop, ci un tată, un arhitect de ziduri și de inimi. Se spunea că postul său era atât de aspru, încât trupul îi devenise transparent pentru lumina duhului, iar rugăciunea îi era neîncetată precum respirația.
Când a fost chemat la scaunul Râmnicului, a plecat nu ca un stăpân, ci ca un servitor al poporului. A zidit biserici și a ridicat spitale, dar cea mai mare ctitorie a sa a fost milostenia. Niciun sărac nu pleca de la poarta lui fără mângâiere. Chiar și moartea a înfruntat-o cu o rânduială sfântă, lăsând în urmă un trup neputrezit ce răspândește mireasmă de sfințenie până în zilele noastre, amintindu-ne că adevărata putere stă în smerenie.
Sfântul Antipa al Pergamului: Mărturisitorul din Inima Pericolului
Departe în timp, în cetatea Pergamului, unde „scaunul Satanei” stăpânea mințile multora, Antipa stătea ca un turn de veghe. Ucenic al Sfântului Ioan Teologul, el a învățat taina iubirii care nu se teme de moarte. Într-o lume a idolilor reci, Antipa era vocea vie a Unicului Dumnezeu, o prezență care îi scotea din minți pe slujitorii templelor păgâne.
Când furia mulțimii a dat în clocot, bătrânul ierarh a fost târât spre un taur de aramă încins în foc. Nu a tremurat. Intrat în pântecele de foc, Antipa nu a scos strigăte de durere, ci imnuri de slavă. Rugăciunea lui din mijlocul flăcărilor a fost atât de puternică, încât a devenit un leac pentru cei ce suferă de dureri cumplite. A adormit în foc ca într-un pat de puf, lăsând în urmă pilda unui ierarh care și-a pecetluit predica cu propria viață, preschimbând arama încinsă în potir de mântuire.
În liniștea mănăstirii Cernica, acolo unde apele par să oglindească cerul, a trăit un om care a purtat în el pacea raiului. Calinic nu a fost doar un episcop, ci un tată, un arhitect de ziduri și de inimi. Se spunea că postul său era atât de aspru, încât trupul îi devenise transparent pentru lumina duhului, iar rugăciunea îi era neîncetată precum respirația.
Când a fost chemat la scaunul Râmnicului, a plecat nu ca un stăpân, ci ca un servitor al poporului. A zidit biserici și a ridicat spitale, dar cea mai mare ctitorie a sa a fost milostenia. Niciun sărac nu pleca de la poarta lui fără mângâiere. Chiar și moartea a înfruntat-o cu o rânduială sfântă, lăsând în urmă un trup neputrezit ce răspândește mireasmă de sfințenie până în zilele noastre, amintindu-ne că adevărata putere stă în smerenie.
Sfântul Antipa al Pergamului: Mărturisitorul din Inima Pericolului
Departe în timp, în cetatea Pergamului, unde „scaunul Satanei” stăpânea mințile multora, Antipa stătea ca un turn de veghe. Ucenic al Sfântului Ioan Teologul, el a învățat taina iubirii care nu se teme de moarte. Într-o lume a idolilor reci, Antipa era vocea vie a Unicului Dumnezeu, o prezență care îi scotea din minți pe slujitorii templelor păgâne.
Când furia mulțimii a dat în clocot, bătrânul ierarh a fost târât spre un taur de aramă încins în foc. Nu a tremurat. Intrat în pântecele de foc, Antipa nu a scos strigăte de durere, ci imnuri de slavă. Rugăciunea lui din mijlocul flăcărilor a fost atât de puternică, încât a devenit un leac pentru cei ce suferă de dureri cumplite. A adormit în foc ca într-un pat de puf, lăsând în urmă pilda unui ierarh care și-a pecetluit predica cu propria viață, preschimbând arama încinsă în potir de mântuire.
