✦ Sfinti ✦
†) Sf. Ier. Varlaam, mitr. Moldovei și Ioan de la Râșca și Secu, ep. Romanului
Sf. Ier. Ioan, Pavel cel Nou și Alexandru, patr. Constantinopolului
Calendar Crestin Ortodox
Luni, 30 August 2027
Detalii liturgice complete pentru aceasta zi: sarbatori, sfintii zilei si randuieli de post.
✦ Octoihul ✦
Perioada liturgică dintre Triod și Penticostar
Se săvârșește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.
Este Liturghia obișnuită, săvârșită în majoritatea zilelor din an.Se fac nunți.
În această zi se pot oficia cununii religioase.Se pot face parastase.
În această zi se pot săvârși parastase.✦ Lectura sfinti ✦
†) Sf. Ier. Varlaam, mitr. Moldovei și Ioan de la Râșca și Secu, ep. Romanului;Sf. Ier. Ioan, Pavel cel Nou și Alexandru, patr. Constantinopolului
Lumina Cărturarilor și Apărătorii Ortodoxiei: Sfinții Varlaam și Ioan de la Râșca, alături de Ierarhii Constantinopolului
Sfârșitul lunii august ne pune înainte chipurile unor uriași păstori de suflete care au știut să îmbine sfințenia vieții cu apărarea dreptei credințe și luminarea poporului prin cultură. Astăzi, Biserica Ortodoxă Română îi prăznuiește pe Sfinții Ierarhi Varlaam, mitropolitul Moldovei, și Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului, iar ecumenicitatea Bisericii ni-i aduce aproape pe Sfinții Patriarhi ai Constantinopolului: Alexandru, Ioan și Pavel cel Nou.
1. † Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei – Părintele Limbii Române CărturăreștiTrăitor în veacul al XVII-lea, în timpul domniei evlaviosului domnitor Vasile Lupu, Sfântul Varlaam este unul dintre cei mai mari mitropoliți din istoria Moldovei. Născut dintr-o familie de răzeși din ținutul Putnei, a intrat de tânăr ca monah la Schitul Zosim, remarcându-se prin inteligență, darul limbilor (greaca și slavona) și viața duhovnicească curată.
Cazania lui Varlaam: Cea mai mare moștenire lăsată poporului nostru este „Cazania” sau „Carte românească de învățătură” (1643). Tipărită în prima tipografie din Moldova, la mănăstirea Trei Ierarhi din Iași, această carte conținea omilii (tâlcuiri ale Evangheliilor) scrise într-o limbă română curată, caldă și pe înțelesul tuturor. Ea a circulat în toate provinciile românești, devenind un factor esențial de unitate spirituală și națională.
Apărător al credinței: A fost un stâlp de neclintit în fața curentelor calvine care încercau să pătrundă în Transilvania, scriind lucrări de apărare a dogmelor ortodoxe. A adormit în pace la mănăstirea Secu, lăsând tot ce avea săracilor și mănăstirilor.
Contemporan și apropiat al Sfântului Varlaam, Sfântul Ioan a trăit o viață de o profundă asceză. A început viața monahală la Mănăstirea Râșca, unde a devenit stareț, iar mai târziu a condus obștea de la Secu.
Păstorul cel milostiv: Ales episcop al Romanului, Ioan s-a remarcat printr-o blândețe rară și o dăruire totală față de cei săraci și suferinzi. Era văzut adesea împărțind hrană și haine celor aflați în nevoie, fiind considerat un adevărat tată al sărmanilor.
Sfătuitorul sfinților: El a fost cel care a tăinuit și a povățuit mulți sihaștri din munții Neamțului. Retras la bătrânețe înapoi la mănăstire, a adormit în pace ca un mare rugător și făcător de minuni.
În aceeași zi, întreaga Ortodoxie îi pomenește pe trei dintre cei mai curajoși patriarhi ai vechii capitale imperiale, care au condus Biserica în perioade de mari frământări dogmatice.
Sfântul Alexandru (veacul al IV-lea): A fost ucenic al Sfântului Mitrofan (primul patriarh) și a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325). Ca patriarh, s-a opus cu dârzenie ereziei lui Arie, cel care nega divinitatea lui Hristos. Tradiția spune că prin rugăciunea fierbinte a lui Alexandru, Dumnezeu a arătat o judecată minunată, ereticul Arie murind năpraznic înainte de a apuca să profaneze altarul prin slujirea forțată de împărat.
Sfântul Ioan al IV-lea, numit „Postitorul” (veacul al VI-lea): A rămas în istorie pentru asceza sa extremă (se spunea că nu mânca aproape nimic în timpul săptămânii) și pentru dragostea sa față de săraci. El a lăsat Bisericii canoane de pocăință pline de discernământ duhovnicesc.
Sfântul Pavel cel Nou (veacul al VIII-lea): A păstorit în timpul prigoanei iconoclaste (distrugerea sfintelor icoane). Văzând cruzimea împăraților și neputința sa de a opri vărsarea de sânge din scaunul patriarhal, a demisionat și s-a retras la o mănăstire în aspră pocăință, deschizând calea pentru convocarea Sinodului VII Ecumenic care a restabilit cultul icoanelor.
„Limba este podul pe care circulă sufletul unui neam, iar sfinții noștri au învățat această limbă să vorbească direct cu Dumnezeu.”
Pomenirea acestei zile este o sărbătoare a cuvântului și a statorniciei. De la Sfântul Varlaam, care a transformat graiul românesc în potir al rugăciunii, până la Sfinții Patriarhi ai Constantinopolului, care au apărat dogmele cu prețul liniștii lor pământești, toți ne învață același lucru: credința nu se ține în ascuns, ci se mărturisește prin cultură, prin milostenie concretă (ca a Sfântului Ioan de la Râșca) și prin fidelitate neclintită față de Adevăr.
