Marti, 31 August 2027

Ultima zi a lunii august (31 august) marchează încheierea anului bisericesc. În această zi de prag, Biserica ne pune înainte două mari daruri: Așezarea în raclă a cinstitului Brâu al Maicii Domnului, o dovadă a ocrotirii materne pe care Fecioara Maria o revarsă asupra lumii, și pomenirea Sfântului Cuvios Macarie Protopsaltul, cel care a transpus frumusețea Cerului în armoniile cântării bizantine.

Cinstitul Brâu este, alături de Sfântul Acoperământ, singura relicvă textilă care s-a păstrat de la Maica Domnului. Țesut din păr de cămilă de însăși Fecioara Maria, brâul a fost dat Sfântului Apostol Toma după Adormirea ei, ca dovadă a înălțării sale cu trupul la cer.

Sărbătoarea de astăzi amintește de mutarea și cinstirea acestui odor în capitala Imperiului Bizantin:

1. Aducerea la Constantinopol: Timp de câteva veacuri, Brâul a fost păstrat cu sfințenie în Palestina. În timpul domniei împăratului Arcadiu (395–408), sora sa, Pulcheria, a adus cinstitul Brâu la Constantinopol, așezându-l într-o raclă de aur în biserica din cartierul Chalcoprateia.

2. Minunea vindecării împărătesei Zoe: Sute de ani mai târziu, împărăteasa Zoe, soția lui Leon al VI-lea Filosoful, s-a îmbolnăvit grav, fiind chinuită de un duh necurat. În urma unei vedenii, împăratul a cerut patriarhului să deschidă racla sigilată și să așeze cinstitul Brâu peste împărăteasă. În clipa în care Brâul a atins trupul ei, Zoe s-a vindecat instantaneu.

3. Păstrarea odorului: Astăzi, părți din acest Sfânt Brâu se află la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos și în Grecia, fiind izvor de nenumărate minuni, în special pentru vindecarea de boli grave și pentru familiile care nu pot avea copii.

Tot în această zi, Biserica Ortodoxă Română îl pomenește pe Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul (secolul al XIX-lea), unul dintre cei mai mari dascăli ai muzicii psaltice din spațiul românesc.

• Reforma muzicală: Trăitor într-o epocă în care slujbele de la strană sufereau din cauza traducerilor greoaie sau a lipsei de rânduială, Sfântul Macarie a avut un rol uriaș în traducerea, adaptarea și tipărirea cărților de muzică bisericească din limba greacă în limba română.

• Profesorul și dascălul: A activat ca protopsalt (prim-cântăreț) și profesor de muzică în București, la mănăstirile Căldărușani și Neamț, formând generații întregi de ucenici. El a dat cântării bisericești românești acea curgere lină, caldă și plină de evlavie care îndeamnă sufletul la rugăciune profundă.

• Viața monahală: Spre sfârșitul vieții, s-a retras în liniștea mănăstirii, unde a continuat să scrie și să se roage, adormind în pace ca un adevărat „psalt al lui Dumnezeu”.

„Brâul Maicii Domnului încinge pământul cu dragoste maternă, iar glasul psalților urcă această dragoste înapoi la Cer.”

Sfârșitul anului bisericesc ne strânge sub acoperământul ocrotirii Maicii Domnului. Pomenirea de astăzi ne amintește că, în fața încercărilor trupești sau sufletești, avem un ajutor cald în mijlocirea Fecioarei Maria, simbolizată de Brâul ei cel tămăduitor. În același timp, Sfântul Macarie Protopsaltul ne îndeamnă ca trecerea noastră prin timp să fie asemenea unei cântări armonioase, bine acordate, capabilă să transforme viața de zi cu zi într-o liturghie continuă a inimii.