Miercuri, 8 Septembrie 2027

La data de 8 septembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu mare bucurie Nașterea Maicii Domnului, sărbătoare numită în popor și Sfânta Maria Mică. Aceasta este prima mare sărbătoare din noul an bisericesc (început la 1 septembrie) și reprezintă „începutul mântuirii noastre”, momentul în care omenirea primește vestea că Maica Luminii a venit pe pământ.

Nașterea Fecioarei Maria nu a fost un eveniment obișnuit, ci rodul rugăciunilor fierbinți și al lacrimilor părinților ei, Sfinții și Drepții Ioachim și Ana.

• Purtarea ocarei: Ioachim, din neamul împărătesc al lui David, și Ana, din neamul preoțesc al lui Aaron, erau oameni înaintați în vârstă și nu aveau copii. În societatea iudaică de atunci, lipsa pruncilor era privită ca o pedeapsă grea de la Dumnezeu pentru păcate ascunse. Din acest motiv, darurile lor aduse la Templu au fost refuzate de preot, provocându-le o adâncă durere și umilință.

• Rugăciunea care străpunge cerul: Ioachim s-a retras în pustiu, postind și rugându-se timp de 40 de zile, iar Ana plângea în grădina casei sale, cerând îndurare de la Dumnezeu. Amândoi au promis că, dacă vor primi un copil, îl vor închina slujirii Lui în Templu.

• Răspunsul divin: Arhanghelul Gavriil s-a arătat fiecăruia în parte, vestindu-le că rugăciunea lor a fost ascultată și că Ana va naște o fiică deosebită, prin care se va mântui tot neamul omenesc. Astfel, prin depășirea legilor firii, s-a născut prunca Maria, cea curată și plină de har.

În teologia ortodoxă, Maica Domnului este considerată „scara” pe care Dumnezeu S-a coborât pe pământ și „ușa” prin care Hristos a intrat în istorie.

• Zorii mântuirii: Nașterea ei este comparată cu zorii zilei. Așa cum apariția primelor raze de soare anunță răsăritul, tot așa nașterea Fecioarei Maria prevestește venirea în lume a „Soarelui Dreptății” – Iisus Hristos.

• Vindecarea firii umane: Prin Maria, firea omenească (reprezentată de pântecele sterp al Anei) este vindecată de uscăciunea spirituală și pregătită să Îl primească pe Dumnezeu. Ea devine prima ființă umană care restabilește legătura deplină de ascultare și iubire cu Creatorul, ștergând neascultarea Evei.

Frumusețea dogmatică a acestei zile este cel mai bine concentrată în cântarea principală a praznicului:

„Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică.”

În spațiul românesc, sărbătoarea de pe 8 septembrie este marcată de o evlavie profundă și de trecerea simbolică de la vară la toamnă:

• Punct de hotar în natură: Se spune în popor că de la Sfânta Maria Mică rândunelele încep să plece spre țările calde, insectele încep să se ascundă în pământ, iar vremea începe să se răcească treptat. Este perioada în care se adună ultimele plante de leac și se dă startul culesului viilor.

• Nume binecuvântate: Sărbătoarea este o zi de mare bucurie pentru milioanele de români care poartă numele de Maria, Marian sau derivate ale acestora, fiind un prilej de celebrare a onomasticii sub ocrotirea caldă a Maicii Domnului.

Gând duhovnicesc: Nașterea Maicii Domnului ne învață că nicio suferință nu este prea mare și nicio așteptare nu este zadarnică atunci când ne punem nădejdea în Dumnezeu. Sfinții Ioachim și Ana au așteptat o viață întreagă, au suferit ocară și marginalizare, dar răbdarea lor a fost încununată cu cel mai frumos dar oferit vreodată omenirii. Să învățăm de la ei să nu deznădăjduim în clipele de încercare, ci să lăsăm „sterilitatea” vieților noastre să fie transformată de harul lui Dumnezeu.