Psalmul lui David. Întru sfârșit, pentru uimire.
1. Spre tine Doamne am nădăjduit, să nu mă rușinez în veac; întru dreptatea ta izbăvește-mă și mă scoate.
2. Pleacă spre mine urechea ta, grăbește de mă scoate; fii mie Dumnezeu scutitor, și spre casă de scăpare, ca să mă mântuești.
3. Că puterea mea și scăparea mea ești tu, și pentru numele tău mă vei povățuì și mă vei hrănì.
4. Scoate-mă-vei din cursa aceasta, carea au ascuns mie, că tu ești scutitorul meu Doamne.
5. În mâinile tale voiu pune duhul meu; izbăvì-tu-m’ai Doamne Dumnezeul adevărului.
6. Urît-ai pre cei ce păzesc deșertăciunile în zadar; iar eu spre Domnul am nădăjduit.
7. Bucurà-mă-voiu și mă voiu veselì de mila ta, că ai căutat spre smerenia mea; mântuit-ai din nevoi sufletul meu.
8. Și nu m’ai lăsat în mâinile vrăjmașilor; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
9. Miluește-mă Doamne, că mă necăjesc; turburàtu-s’a întru mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea.
10. Că s’a stins întru durere vieața mea, și anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie vîrtutea mea, și oasele mele s’au turburat.
11. La toți vrăjmașii mei m’am făcut ocară, și vecinilor mei foarte, și frică cunoscuților mei.
12. Cei ce mă vedeau afară, au fugit dela mine; uitat am fost de la inimă ca un mort; făcutu-m’am ca un vas pierdut.
13. Că am auzit ocara multora din cei ce lăcuesc împrejur, când se adunau ei împreună asupra mea, ca să ia sufletul meu s’au sfătuit.
14. Iară eu spre tine Doamne am nădăjduit, zis-am: tu ești Dumnezeul meu.
15. În mâinile tale sorții mei; izbăvește-mă din mâna vrăjmașilor mei și de cei ce mă gonesc.
16. Arată fața ta preste robul tău; mântuește-mă cu mila ta; Doamne să nu mă rușinez, că te-am chemat pre tine.
17. Să se rușineze necredincioșii, și să se pogoare în iad.
18. Mute să se facă buzele cele viclene, care grăesc asupra dreptului fărădelege, cu mândrie și cu defăimare.
19. Cât este de mare mulțimea bunătăței tale Doamne, care ai ascuns celor ce se tem de tine! Vădit-ai celor ce nădăjduesc spre tine, înaintea fiilor omenești.
20. Ascunde-vei pre dânșii întru ascunsul feței tale, de turburarea oamenilor.
21. Acoperì-vei pre ei în cort de grăirea împrotivă a limbilor.
22. Bine este cuvântat Domnul, că minunată au făcut mila sa în cetatea îngrădirei.
23. Iar eu am zis întru uimirea mea: lepădat sunt de către fața ochilor tăi.
24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele, când am strigat către tine.
25. Iubiți pre Domnul toți cuvioșii lui, că adevărurile caută Domnul și răsplătește celor ce de prisosit fac mândrie.
26. Îmbărbătați-vă și să se întărească inima voastră, toți cei ce nădăjduiți spre Domnul.
