Psalmul lui David. Al înțelegerii.

1. Fericiți cărora s’au iertat fărădelegile și cărora s’au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul căruia nu-i va socotì Domnul păcatul, nici este în gura lui vicleșug.
3. Că am tăcut, învechitu-s’au oasele mele, când strigam eu toată ziua.
4. Că ziua și noaptea s’au îngreuiat preste mine mâna ta; întorsu-m’am spre chinuire când s’a înfipt mie ghimpul.
5. Fărădelegea mea am cunoscut, și păcatul meu nu l-am acoperit.
6. Zis-am: mărturisì-voiu asupra mea fărădelegea mea Domnului; și tu ai lăsat păgânătatea inimei mele.
7. Pentru aceasta se va rugà către tine tot cuviosul, în vreme bine primită, însă în potop de ape multe, către dânsul nu se vor apropià.
8. Tu ești scăparea mea de necazul ce mă cuprinde; bucuria mea, izbăvește-mă de cei ce m’au încunjurat.
9. Înțelepțì-te-voiu și te voiu îndreptà în calea aceasta în carea vei merge; ațintì-voiu spre tine ochii mei.
10. Nu fiți ca calul și ca mușcoiul, la carii nu este pricepere; cu zăbală și cu frâu fălcile lor vei strânge, ale celor ce nu se apropie către tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pre cel ce nădăjduește spre Domnul, mila îl va încunjurà.
12. Veseliți-vă întru Domnul și vă bucurați drepților, și vă lăudați toți cei drepți la inimă.