Psalmul lui Asaf.
1. Dumnezeule, venit-au neamurile în moștenirea ta, spurcat-au sfântă Biserica ta.
2. Pus-au Ierusalimul ca o păzitoare de poame; pus-au stârvurile robilor tăi mâncări pasărilor cerului; trupurile celor cuvioși ai tăi hiarelor pământului.
3. Vărsatu-s’au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului, și nu erà cine să-i îngroape.
4. Făcutu-ne-am ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru.
5. Până când Doamne te vei mânià, până în sfârșit se va aprinde ca focul râvna ta?
6. Varsă mânia ta preste neamurile care nu te cunosc, și preste împărățiile care numele tău nu l-au chemat.
7. Că au mâncat pre Iacov, și locul lui l-au pustiit.
8. Să nu pomenești fărădelegile noastre cele de demult; degrab să ne întâmpine pre noi îndurările tale Doamne, că am sărăcit foarte.
9. Ajută-ne nouă Dumnezeule Mântuitorul nostru, pentru slava numelui tău; Doamne izbăvește-ne pre noi, și curățește păcatele noastre pentru numele tău.
10. Ca nu cândvà să zică neamurile: unde este Dumnezeul lor? Și să cunoască întru neamuri, înaintea ochilor noștri, izbânda sângelui robilor tăi, celui vărsat.
11. Să intre înaintea ta suspinul celor ferecați; după mărirea brațului tău, păzește pre fiii celor omorîți.
12. Răsplătește vecinilor noștri de șapte ori în sânul lor ocara lor, cu care te-au ocărît pre tine Doamne.
13. Iar noi norodul tău, și oile pășunii tale, mărturisì-ne-vom ție Dumnezeule în veac. În neam și în neam vom vestì lauda ta.
